Transformatoarele portabile se folosesc de obicei pentru lucrari mici de reparatii, suduri la table subtiri ori elemente de grosimi mici, cu electrozi de diametre mici, de regula maximum 2.5 la 3.2mm. Ele se alimenteaza de regula la reteaua monofazata, de 230V, asa ca o conditie importanta pe care trebuie sa o respecte, este acea de a nu absorbi un curent mai mare de 32A, cat poate suporta intermitent, cu ciclu de scurta durata o retea de alimentare casnica.

Ca sa-si justifice numele si sa poata fi intr-adevar carate de un singur sudor, nu neaparat si sportiv, masa lor se limiteaza superior la o valoare convenabila, de exemplu 50kg. Curentul maxim de sudare este si el limitat la valori relativ mici, de regula intre 100 si 160 Amperi, durata activa de functionare admisibila la acesti curenti fiind de regula 20%.

Apare inerent necesitatea micsorarii pe cat posibil a sectiunii conductoarelor de bobinaj, a numarului de spire, a sectiunii miezului magnetic precum si a lungimii circuitului magnetic.

Rezulta si necesitatea micsorarii tensiunii de mers in gol pana la limita inferioara admisibila din punctul de vedere al posibilitatii amorsarii si mentinerii stabile a arcului electric de curent alternativ.
Daca la transformatoarele normale, lucrand in aceeasi plaja de curenti, tensiunea de mers in gol este uzual de 70-75V, la transformatoarele portabile aceasta coboara in mod obisnuit pana la 50V, uneori chiar 45V, de aceea este nevoie de o indemanare mai mare a sudorului pentru mentinerea arcului, iar electrozii folositi trebuie sa sa fie de tipul celor care asigura o buna stabilitate a arcului de curent alternativ.

Pentru simplificarea constructiei si reducerea costurilor, se renunta de obicei la sistemele de reglare continua a curentului, acesta facandu-se in cateva trepte, cel mai convenabil prin prize prevazute in primar.

Alimentarea de la retea se face prin intermediul fisei F, care asigura totodata legarea la pamant. Prin rotirea butonului de comanda cu retinere mecanica B, se pune sub tensiune bobina de actionare C a unui contactor, cu contactele 1C, 2C, 3C, legate in paralel. Pentru ca acest lucru sa se intample, mai este necesar ca si sesizorul de temperatura TS, care controleaza temperatura infasurarilor transformatorului, sa aiba contactul inchis, adica temperatura supravegheata sa nu depaseasca valoarea maxima admisa.

Punerea sub tensiune, concomitent a primarului transformatorului TR si a bateriei de condensatoare C1,C2, este semnalizata prin aprinderea lampii L.

Alimentarea infasurarii primare, prevazute cu prizele 1-12, se realizeaza prin intermediul comutatorului bipolar cu 6 pozitii K, cu ajutorul caruia se realizeaza reglarea curentului de sudare in treptele 65-70-80-95-115-130A.

Se observa ca infasurarea primara este alcatuita din doua sectiuni principale. Prima (1-7) este mai slab cuplata magnetic cu secundarul 13, decat a doua sectiune (8-12). In consecinta reactanta de scurtcircuit maxima, deci curentul de sudare minim se obtine cand se utilizeaza toate spirele primei sectiuni, alimentarea realizandu-se la prizele 1 si 7. Valoarea minima a reactantei de scurtcircuit, deci curentul mare de sudare se realizeaza cand se utilizeaza toate spirele sectiunii a doua, deci cand alimentarea se realizeaza prin prizele 6 si 12.

Treptele intermediare se obtin prin modificarea legarii sectiunilor, conform datelor din tabelul comutatorului.

Transformatorul de sudare TSB90-1 se remarca printr-o schema originala de compensare a puterii reactive.
Condensatorul C1 este conectat in serie cu infasurarea primara a transformatorului si creaza, in procesul de sudare, un regim apropiat de rezonanta tensiunii, ridicand la dublu tensiunea pe aceasta infasurare.

La mersul in gol, condensatorul C1 este suntat de rezistentele R2, R3, coborand tensiunea de iesire la o valoare nepericuloasa din punctul de vedere al protectiei muncii (sub 42V).
La aparitia curentului de sudare, actioneaza releul K1, montat pe secundarul transformatorului de curent T2, cele 4 contacte ale releului se deschid, astfel ca rezistoarele R2, R3 sunt deconectate din circuit, avand astfel loc intrarea in actiune a circuitului oscilant.
Condensatoarele C2 si C3 se folosesc pentru deparazitare, scopul lor fiind diminuarea perturbatiilor electromagnetice specifice (RFI).

Cele doua variante constructive difera in ce priveste geometria miezului magnetic, ceea ce se reflecta in caracteristicile electrice, evidentiate in tabelele de masuratori.

In sfarsit, si o varianta care foloseste in primar sarma de cupru dublu emailata. Bobinele de pe cele doua coloane sunt riguros identice, conexiunile se fac in paralel. Am folost sarma cu diametrul de 1.4mm, detaliile fiind prezentate mai jos.

In constructia carcasei am folosit material nemagnetic - tabla din aluminiu. Modul in care s-au ales liniile de indoire confera constructiei rigiditatea corespunzatoare.