Undele hertziene la 125 de ani
ing. Ilie MIHAESCU
ing. Ilie MIHAESCU
Totul se petrecea in anul 1886, an considerat cu puternic impact in cultura, civilizatia si dezvoltarea umanitatii prin producerea si detectarea undelor electromagnetice de catre om,
de catre omul Heinrich Rudolf Hertz, stralucit reprezentant al spiritului stiintific german.
Inca din antichitate, lumina, structura si propagarea ei au constituit o preocupare aparte pentru filozofi dupa cum se poate vedea chiar in tratatul de Filozofia Naturii numit de Aristotel �Fizica�.
Se cautau raspunsuri, se cautau explicatii, se cauta fundamentul fizic al acestui fenomen. Abia in 1840 Michael Faraday, prin experimente asupra polarizarii luminii in c�mp magnetic,
formuleaza pareri teoretice asupra modului de propagare a luminii in lungul liniilor de forta electrice si magnetice.
Un alt fizician englez, James Clark Maxwell posed�nd un excelent bagaj matematic, ofera lumii stiintifice in anul 1873, al sau �Tratat despre electricitate si magnetism� unde sustinea ca fenomenele asociate electricitatii si magnetismului se datoreaza fortelor si miscarii intr-un mediu, pe care il denumeste simplu, �eter�. Acest suport, g�ndeste Maxwell, contribuie la propagarea electricitatii si magnetismului in spatiu. Aprecia ca insasi lumina (in care includea radiatiile calorice si alte radiatii) este o perturbare electromagnetica sub forma de unde ce se transmit datorita c�mpului electromagnetic. In plus, exprima cu certitudine ca toate aceste radiatii se deplaseaza in spatiu cu aceeasi viteza - viteza luminii. Dar toate ipotezele lui Faraday si analizele matematice exprimate de Maxwell constituiau o simpla teorie si nu era dublata de un experiment practic. Traducerea si evidentierea radiatiilor exprimate anterior matematic au fost facute de un t�nar profesor german Heinrich Rudolf Hertz.
Nascut la Hamburg in 1857, Hertz a studiat fizica la Monaco si Berlin, dupa care devine asistentul faimosului fiziolog si fizician Hermann von Helmholtz. Lucreaza apoi ca profesor de fizica la un liceu din Karlsruhe si isi continua cu succes cercetarile devenite pasiune. Anul 1889 inseamna pentru Hertz nominalizarea ca profesor la Universitatea din Bonn unde preda fizica o perioada de numai 5 ani. Paraseste aceasta lume in 1894 la numai 36 de ani, las�nd in urma o frumoasa activitate, fiind perceput ca un stralucit cercetator, exponent de exceptie al traditiei din universitatile germane.
Pentru a raspunde formularilor matematice ale lui Maxwell referitoare la formarea, propagarea si viteza de propagare ale undelor, Hertz trebuia sa dispuna in primul r�nd de un aparat care sa produca �perturbari� electromagnetice. Construieste un oscilator electric de tipul bobinei Ruhmkorff, adica un electromagnet, unde primarul era format din c�teva spire, i iar secundarul dintr-un numar mare de spire. Secundarul era conectat la doua sfere metalice destul de apropiate. C�nd infasurarea primara era conectata intermitent la o baterie galvanica, intre cele doua sfere apareau scintilatii. O sc�nteie inseamna o perturbare electromagnetica vizibila si nu poate fi tratata ca un fenomen continuu, observ�ndu-se numeroase niveluri de intensitate. Fluxul de sc�ntei din zona de descarcare a devenit pentru Hertz o convenabila sursa de radiatii electromagnetice.
Urmatorul pas a insemnat constructia unui detector care sa puna in evidenta prezenta radiatiilor in spatiu si propagarea lor cu viteza luminii. Importantul detector era dezarmant de simplu, fiind in esenta un cerc din s�rma cu un mic interstitiu. C�nd oscilatorul producea sc�ntei si acest cerc era asezat in apropiere, intre capetele deschise ale cercului apareau sc�ntei. Hertz descoperise secretul radiatiei electromagnetice, iar relativele emisiuni au fost numite Unde Hertziene care astazi sunt indicate ca unde radio. Micul cerc detector a fost denumit rezonator electric. Complexul oscilator - rezonator a facut turul laboratoarelor ca sa se constate si sa se inlature dubiile, arat�nd ca stralucitele intuitii ale lui Maxwell, au o verificare practica gratie geniului fizicianului Heinrich Rudolph Hertz. Ram�nea ca aceasta fundamentala descoperire sa aiba o aplicare practica in folosul umanitatii.
Dupa disparitia pam�nteana a lui Hertz, in Anglia au fost traduse si publicate lucrarile referitoare la producerea si detectarea undelor radio. O copie a acestor lucrari a ajuns in m�inile unui t�nar, care fascinat de cele citite isi va dedica viata punerii in practica a genialei descoperiri. T�narul nu era altul dec�t Marconi.
H. R. Hertz pentru descoperirea sa este unanim recunoscut ca un geniu al umanitatii, format si instruit la scoala academica germana si ca o cinstire, unitatea de masura pentru frecventa semnalelor electrice ii poarta numele: Heinrich Rudolf Hertz, un nume ce se regaseste in manualele scolare, in tratatele de fizica, in enciclopedii, dar si in toate documentele si prospectele aparatelor ce isi bazeaza functionarea pe bobina oscilatoare si cercul rezonator. Omenirea-i recunoscatoare si beneficiara.
Articol publicat in revista "Conex Club" nr.78 din aprilie 2006.
Un alt fizician englez, James Clark Maxwell posed�nd un excelent bagaj matematic, ofera lumii stiintifice in anul 1873, al sau �Tratat despre electricitate si magnetism� unde sustinea ca fenomenele asociate electricitatii si magnetismului se datoreaza fortelor si miscarii intr-un mediu, pe care il denumeste simplu, �eter�. Acest suport, g�ndeste Maxwell, contribuie la propagarea electricitatii si magnetismului in spatiu. Aprecia ca insasi lumina (in care includea radiatiile calorice si alte radiatii) este o perturbare electromagnetica sub forma de unde ce se transmit datorita c�mpului electromagnetic. In plus, exprima cu certitudine ca toate aceste radiatii se deplaseaza in spatiu cu aceeasi viteza - viteza luminii. Dar toate ipotezele lui Faraday si analizele matematice exprimate de Maxwell constituiau o simpla teorie si nu era dublata de un experiment practic. Traducerea si evidentierea radiatiilor exprimate anterior matematic au fost facute de un t�nar profesor german Heinrich Rudolf Hertz.
Nascut la Hamburg in 1857, Hertz a studiat fizica la Monaco si Berlin, dupa care devine asistentul faimosului fiziolog si fizician Hermann von Helmholtz. Lucreaza apoi ca profesor de fizica la un liceu din Karlsruhe si isi continua cu succes cercetarile devenite pasiune. Anul 1889 inseamna pentru Hertz nominalizarea ca profesor la Universitatea din Bonn unde preda fizica o perioada de numai 5 ani. Paraseste aceasta lume in 1894 la numai 36 de ani, las�nd in urma o frumoasa activitate, fiind perceput ca un stralucit cercetator, exponent de exceptie al traditiei din universitatile germane.
Pentru a raspunde formularilor matematice ale lui Maxwell referitoare la formarea, propagarea si viteza de propagare ale undelor, Hertz trebuia sa dispuna in primul r�nd de un aparat care sa produca �perturbari� electromagnetice. Construieste un oscilator electric de tipul bobinei Ruhmkorff, adica un electromagnet, unde primarul era format din c�teva spire, i iar secundarul dintr-un numar mare de spire. Secundarul era conectat la doua sfere metalice destul de apropiate. C�nd infasurarea primara era conectata intermitent la o baterie galvanica, intre cele doua sfere apareau scintilatii. O sc�nteie inseamna o perturbare electromagnetica vizibila si nu poate fi tratata ca un fenomen continuu, observ�ndu-se numeroase niveluri de intensitate. Fluxul de sc�ntei din zona de descarcare a devenit pentru Hertz o convenabila sursa de radiatii electromagnetice.
Urmatorul pas a insemnat constructia unui detector care sa puna in evidenta prezenta radiatiilor in spatiu si propagarea lor cu viteza luminii. Importantul detector era dezarmant de simplu, fiind in esenta un cerc din s�rma cu un mic interstitiu. C�nd oscilatorul producea sc�ntei si acest cerc era asezat in apropiere, intre capetele deschise ale cercului apareau sc�ntei. Hertz descoperise secretul radiatiei electromagnetice, iar relativele emisiuni au fost numite Unde Hertziene care astazi sunt indicate ca unde radio. Micul cerc detector a fost denumit rezonator electric. Complexul oscilator - rezonator a facut turul laboratoarelor ca sa se constate si sa se inlature dubiile, arat�nd ca stralucitele intuitii ale lui Maxwell, au o verificare practica gratie geniului fizicianului Heinrich Rudolph Hertz. Ram�nea ca aceasta fundamentala descoperire sa aiba o aplicare practica in folosul umanitatii.
Dupa disparitia pam�nteana a lui Hertz, in Anglia au fost traduse si publicate lucrarile referitoare la producerea si detectarea undelor radio. O copie a acestor lucrari a ajuns in m�inile unui t�nar, care fascinat de cele citite isi va dedica viata punerii in practica a genialei descoperiri. T�narul nu era altul dec�t Marconi.
H. R. Hertz pentru descoperirea sa este unanim recunoscut ca un geniu al umanitatii, format si instruit la scoala academica germana si ca o cinstire, unitatea de masura pentru frecventa semnalelor electrice ii poarta numele: Heinrich Rudolf Hertz, un nume ce se regaseste in manualele scolare, in tratatele de fizica, in enciclopedii, dar si in toate documentele si prospectele aparatelor ce isi bazeaza functionarea pe bobina oscilatoare si cercul rezonator. Omenirea-i recunoscatoare si beneficiara.
