SCR on inductive load
In circuitele cu sarcini inductive impulsurile de poarta trebuie sa fie mai lungi.
De exemplu, la o sarcina inductiva de 0.2H si 20 Ohmi alimentata la 220V si 50Hz, se impune ca tiristorul sa fie in
conductie intre omegat1=6 grade si omegat2=174 grade. Pentru aceste valori, tensiunea pe tiristor este 220*sqrt(2)*0.1=31V, ceea ce
conduce la o viteza de crestere a curentului di/dt in bobina de 155 A/s. Cu un tiristor avand IH=20mA se va lua I>3IH=60mA,
astfel ca o amorsare corecta va fi asigurata cu un impuls de durata tp>0.060/155=0.4ms.
- montarea unei rezistente in paralel pe sarcina;
- montarea unui circuit RC la bornele tiristorului cu o constanta de timp tau=RC si cu o rezistenta R astfel alese incat curentul de descarcare sa fie de ordinul de marime al curentului IL la sfarsitul impulsului. In acest caz tiristorul este parcurs de suma curentilor in sarcina si in circuitul RC, reprezentati in desenul de mai jos:
In circuitele cu sarcini inductive (sarcina RL), circuitele de comanda ale variatoarelor de tensiune alternativa realizate cu tiristoare antiparalel, trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:
- generatorul de impulsuri trebuie sincronizat cu tensiunea retelei si nu cu tensiunea de la bornele tiristorului comandat;
- semnalul de comanda trebuie sa actioneze pe poarta un interval de timp cat mai apropiat de intervalul de conductie al tiristorului comandat.
Generatorul de impulsuri realizat cu tranzistorul unijonctiune T1 genereaza cate un impuls de comanda in fiecare alternanta
a tensiunii de retea, unghiul de comanda fiind reglat din potentiometrul semireglabil R2. Prin intermediul unui transformator
de impulsuri Tr2, impulsurile sunt aplicate pe portile tiristoarelor auxiliare Th3 si Th4; astfel fiecare tiristor auxiliar
este amorsat intr-una din alternantele tensiunii de alimentare, si anume, in acea alternanta in care, atat tiristorul auxiliar,
cat si tiristorul principal pilotat de acesta, au tensiune pozitiva pe anozii lor.
Diodele zener DZ1 si DZ2 impreuna cu rezistentele R5 si R6 limiteaza tensiunile aplicate pe portle tiristoarelor principale pentru
a preveni o disipatie de putere excesiva in timpul intervalului de conductie. Circuitele R7C2 si R8C3 limiteaza deasemenea,
puterea disipata pe poarta, asigurand totodata un impuls mai puternic la inceputul perioadei de conductie care accelereaza
procesul de amorsare.
O alta versiune cunoscuta a schemei de mai sus, preluata din literatura tehnica maghiara:
Varianta (redesenata) este prezentata in lucrarea "Dispozitive semiconductoare multijonctiune" - autor ing. Emil Damachi (pag.299),
aparuta in anul 1980 in seria ELECTRONICA APLICATA de la Editura Tehnica.
Comentariu :
Puntea de diode D1-D4 asigura nu numai curentul necesar generatorului de impulsuri construit cu tranzistorul unijonctiune T1,
ci si curentul prin tiristorul auxiliar Th1 (egal cel putin cu curentul de mentinere al acestuia). Atunci cand curentul prin
sarcina trece prin zero si triacul se blocheaza, curentul de sarcina circula prin D5 sau prin D6 (in functie de polaritate),
prin Th1 si D4, sau prin Th1 si D2, avand ca efect reamorsarea triacului. Schema este mai simpla decat precedenta, elimina
transformatoarele, insa necesita diode si tiristor cu tensiuni de lucru mai mari.
Tema este reluata in cartea "Practica electronistului amator" Editura Albatros 1984, pag.262, in capitolul 15 elaborat de
ing. Corneliu Itcou, schema fiind urmatoarea:
O alta versiune cunoscuta a schemei de mai sus, preluata din literatura tehnica maghiara:
O alta schema mai simpla, cu triac si tiristor, aplicabila la functionare pe sarcini RL:
