Radio Rom�nia la 75 de ani
ing. Ilie MIHAESCU
ing. Ilie MIHAESCU
Zeita Fortuna a fost generoasa cu mine d�ndu-mi favorul de a �nt�lni oameni deosebiti si mari personalitati care au influentat �n bine societatea, realizarile sau descoperirile lor.
Cu ani �n urma am cunoscut pe inginerul Emil Schmoll, cel care a participat nemijlocit la constructia postului de radio denumit Radio Rom�nia, �n calitate de reprezentant al Societatii de Radiodifuziune.
Intentia prezentarii contemporanilor de informatii mai cuprinzatoare despre Radio Rom�nia o aveam de c�nd am ascultat relatari despre cum s-a conceput politic si tehnic aparitia acestui emitator.
Cu vocea sa calda, melodioasa �n inflexiuni, posed�nd o prodigioasa memorie a faptelor traite, narator ce c�stiga si �ntretinea audienta prin cultura enciclopedica, Emil Schmoll ma fascina imi crea acea stare de romantism stimulator de mare �nfaptuire, mai ales ca ascultam relatarile - prelegeri despre Radio Rom�nia - Bod, dupa ce lucrasem si eu scurt timp �n aceasta citadela tehnica.
Dorinta milenara a rom�nilor de a convietui sub acelasi steag si �n granitele unui singur stat s-au �ndeplinit prin prevederile Tratatului de pace de la Versailles, �ncheiat la 28 iunie 1919 �n Sala Oglinzilor, ce punea capat primului razboi mondial si preciza �n mod expres noile granite ale beligerantilor, inclusiv Regatului Rom�niei. Pentru autoritatile rom�ne, ca o consecinta, au aparut noi si stringente probleme pe l�nga cele administrative si militare, cum ar fi utilizarea unui singur calendar sau acoperirea teritoriului cu un program informativ radiodifuzat, conceput �n capitala tarii.
Din 1929 �n Rom�nia functiona postul Bucuresti cu putere de 12kW pe frecventa de 761kHz, respectiv pe lungimea de unda de 394m, situat �n imediata apropiere a capitalei pe soseaua Bucuresti-Ploiesti. La �nceputul anului 1933 Germania utiliza 25 de emitatoare, Franta 18, Polonia 9, dar Rom�nia ramasese tot cu un singur emitator.
Emitatoarele cu putere foarte mica erau instalate �n Malm� (Suedia) 120W si frecventa 1301kHz si respectiv Freiburg (Germania) 250W si frecventa 527kHz, iar cele mai puternice erau la Leipzig (Germania) cu putere de 120kW si frecvenTa de 770kHz, apoi la Praga (Cehoslovacia) tot de 120kW pe frecventa de 614kHz. Per total, �n luna mai 1933, Europa detinea 135 emitatoare pentru radiodifuziune, marea majoritate cu putere de p�na la 20kW lucr�nd pe frecvente cuprinse �n ecartul 155kHz si 1428kHz.
�n revista Radio-Fonia din 12 martie 1933, ing. Mircea Georgescu � director tehnic al Societatii de Radiodifuziune afirma: �Postul Bucuresti s-a dovedit neputincios sa acopere �n mod multumitor cu emisiuni care sa se auda si ziua si noaptea regulat �n �ntreaga tara. �n special Ardealul, Banatul, Basarabia si Bucovina erau absolut insuficient deservite.�
Dupa studii teoretice au �nceput experimentarile pe teren pentru determinarea locului unde trebuie amplasat un nou emitator care sa acopere �ntreg teritoriul tarii. Se ajunsese la concluzia, datorita reliefului, ca cel mai convenabil ar fi utilizarea undelor lungi, iar puterea emitatorului sa fie cel putin 120kW. Problema tehnica, adica procurarea unui emitator se putea realiza oarecum mai simplu, dar alocarea unei frecvente era mai dificila fiindca Rom�nia nu detinea o frecventa �n gama undelor lungi.
Pentru determinarea locului unde va fi instalat viitorul post national s-a recurs la solutia experimentala a masurarii c�mpului �n zonele geografice cele mai defavorizate, c�mp provenit de la un emitator itinerant.
�n perioada primului razboi mondial armata rom�na a capturat trenul cu statia de radiotelegrafie a armatei germane comandata de generalul Makensen. Pe doua vagoane erau montati piloni telescopici ce puteau atinge �naltimea de 40 de metri, �ntr-un vagon era instalata uzina electrica, iar un vagon continea statia de emisie si dormitoarele pentru personal. Puterea electrica a acestui emitator era de 750W si frecventa de 156kHz. Aceasta statie a emis de la Blaj si din diverse statii CFR situate �n tara B�rsei, cum ar fi Bod si Feldioara situate oarecum �n centrul geografic al tarii. Statii de receptie fixate �n cele mai exterioare localitati notau �n permanenta ziua si noaptea conditiile de receptie ale postului experimental. Acest experiment a durat mai mult de 2 ani, iar la finele anului 1931 s-a �ajuns la solutionarea care parea convenabila din toate punctele de vedere� preciza ing. Georgescu, coordonatorul acestui proiect.
Zarurile fusesera aruncate; noul post de radio urma a fi instalat la Bod -judetul Brasov. Lungimea de unda cuprinsa �ntre1200m si 2000m pe care urma sa lucreze emitatorul constituia o problema dificila fiindca Rom�nia nu detinea licenta. �n 1932 avea loc la Madrid Conferinta internationala a comunicatiilor telegrafice unde avea sa se decida si noi asignatii de frecvente pentru radiodifuziune si radiotelegrafie.�!
Conferinta de la Madrid a �nceput �n septembrie 1932, dar �n august o statie de 20kW functiona deja la Bod. Aceasta situatie avea doua avantaje: in primul r�nd delegatii trebuiau sa largeasca ecartul de frecvente rezervat radiodifuziunii si apoi, daca se facea aceasta largire, prezenta noastra constituia un drept si o prioritate.
Calculul facut de specialistii rom�ni s-a dovedit rational, Conferinta de la Madrid a stipulat largirea benzilor de la 1375 la 1200m si de la 1975 la 2000m. Conferinta de radiodifuziune din 1933 de la Bruxelles aloca Rom�niei lungimea de unda de 1276m cu posibilitatea schimbarii �n 1860 printr-o �ntelegere cu Olanda. Aceste aranjamente au fost salutare pentru continuitatea cercetarilor si �ntocmirii hartilor de radiatii a postului experimental.
Merita sa amintim ca un sustinator pe toate planurile al proiectului Radio Rom�nia a fost inginerul Nicolae Caranfil administratorul delegat al Societatii de Radiodifuziune. Inginerul Caranfil, prin implicarea directa dezvoltarii tehnice a radiodifuziunii, a lasat multiple documente-dovezi despre starea si preocuparile �n acest domeniu la �nceputul deceniului al patrulea din secolul trecut. Localitatea Bod a prezentat multe avantaje, de exemplu: terenul se afla l�nga gara si �n plus este inundabil cu nivelul apei freatice foarte ridicat, ceea ce constituie o excelenta priza de pam�nt.
La �nceputul anului 1934, pe data de 15 ianuarie, la orele 21, Gheorghe Mugur subdirectorul general al Societatii de Radiodifuziune afirma �ntr-o cuv�ntare radiodifuzata: �Prin necesitatea patrunderii pretutindeni a cuv�ntului rom�nesc pentru o unitate de g�ndire, de simtire si de �nfaptuire s-a �ntemeiat postul national de la Bod-Bra?ov Radio Rom�nia�. P�na la constructia marelui post s-a construit un emitator de 20kW care va lucra pe lungimea de unda a viitorului post. �n numele societatii pe care o reprezenta domnul Mugur aducea multumiri publice inginerilor Mircea Georgescu, Alexandru Georgescu, Emil Schmoll, Strubei si Baiulescu �pentru munca extraordinara desfasurata la montarea acestui post.�
Statia de 20kW montata la Bod emitea pe 1875m si pe o antena sustinuta de doi piloni a 40m construiti din lemn de brad. Solutia tehnica si coordonarea ridicarii acestor piloni au apartinut inginerului Schmoll. Operatia a fost destul de dificila datorita solului mlastinos.
�ntr-o conferinta radiodifuzata �n data de16 octombrie 1934, arhitectul G. M. Cantacuzino prezenta publicului ascultator �Santierul de la Bod al postului national de radio�. Se dezvaluia astfel amploarea lucrarii si evident costurile �nfaptuirii proiectului. Echipamentul pentru statia de 150kW era furnizat de prestigioasa firma britanica Marconi, dar proiectarea si constructia pilonilor de sustinere a antenei revenea specialistilor autohtoni. Cei doi piloni cu �naltimile de 225m constituiau o premiera europeana fiindca depaseau pilonii statiei Chelmsfor din Anglia care aveau numai 480 Feet (146,304m).
Si de aceasta data inginerul Schmoll si-a dovedit capacitatea de excelent proiectant si constructor. Fiecare pilon era ancorat cu 21 cabluri de otel. Statia de Radio Rom�nia dispunea de centrala electrica proprie formata din trei grupuri electrogene cu motoare de 700 de cai putere fiecare.
�n luna octombrie 1934 directorul tehnic al Societatii de Radiodifuziune declara revistei Radio: �speram sa putem face emisiunile de �ncercare la sf�rsitul lunii ianuarie anul viitor, daca vom avea o toamna lunga si frumoasa.� Si �n adevar, la �nceputul lunii ianuarie 1935 toate constructiile, inclusiv cele electrice, electronice si mecanice erau gata, iar echipa mixta de specialisti rom�ni si englezi au �nceput probele si reglajele noului emitator. Fiindca aceste operatiuni tehnice debutasera la �nceputul anului 1935 inginerul Emil Schmoll a propus ca probele tehnice ale emitatorului sa se faca pe lungimea de unda de 1935m, respectiv pe frecventa de 155kHz, fapt care s-a si produs. Pe aceeasi frecventa a ramas emitatorul si �n probele de anduranta. C�nd a intrat �n regim normal de lucru, cu toate ca Rom�nia nu avea licenta pentru lungimea de unda de 1935m, ing.Schmoll, devenit director de santier, a mentinut statia pe aceasta frecventa chiar daca au aparut vehemente proteste nationale si internationale.Postul Radio Rom�nia �si �ndeplinea dezideratul pentru care fusese construit, cuv�ntul rom�nesc ajung�nd �n cele mai �ndepartate zone geografice ale tarii si nu numai. Si cu toate protestele de care aminteam, Radio Rom�nia a continuat sa emita pe 1935m.
Prin anul 1975 eram in localitatea Bratsk din Siberia si nu mica mi-a fost mirarea cand la receptia hotelului unde locuiam, cu mult interes personalul asculta in conditii excelente un program muzical transmis tocmai de la Bod de RADIO ROMANIA. Radio Romania, mereu in serviciul public, la 75 ani de la infiintare, este prezent in casele noastre pe aceeasi lungime de unda de 1935 m ce semnifica si anul nasterii sale.
Editoriale "Conex Club" nr.72 (octombrie 2005) si nr.73 (noiembrie 2005).
Cu vocea sa calda, melodioasa �n inflexiuni, posed�nd o prodigioasa memorie a faptelor traite, narator ce c�stiga si �ntretinea audienta prin cultura enciclopedica, Emil Schmoll ma fascina imi crea acea stare de romantism stimulator de mare �nfaptuire, mai ales ca ascultam relatarile - prelegeri despre Radio Rom�nia - Bod, dupa ce lucrasem si eu scurt timp �n aceasta citadela tehnica.
Dorinta milenara a rom�nilor de a convietui sub acelasi steag si �n granitele unui singur stat s-au �ndeplinit prin prevederile Tratatului de pace de la Versailles, �ncheiat la 28 iunie 1919 �n Sala Oglinzilor, ce punea capat primului razboi mondial si preciza �n mod expres noile granite ale beligerantilor, inclusiv Regatului Rom�niei. Pentru autoritatile rom�ne, ca o consecinta, au aparut noi si stringente probleme pe l�nga cele administrative si militare, cum ar fi utilizarea unui singur calendar sau acoperirea teritoriului cu un program informativ radiodifuzat, conceput �n capitala tarii.
Din 1929 �n Rom�nia functiona postul Bucuresti cu putere de 12kW pe frecventa de 761kHz, respectiv pe lungimea de unda de 394m, situat �n imediata apropiere a capitalei pe soseaua Bucuresti-Ploiesti. La �nceputul anului 1933 Germania utiliza 25 de emitatoare, Franta 18, Polonia 9, dar Rom�nia ramasese tot cu un singur emitator.
Emitatoarele cu putere foarte mica erau instalate �n Malm� (Suedia) 120W si frecventa 1301kHz si respectiv Freiburg (Germania) 250W si frecventa 527kHz, iar cele mai puternice erau la Leipzig (Germania) cu putere de 120kW si frecvenTa de 770kHz, apoi la Praga (Cehoslovacia) tot de 120kW pe frecventa de 614kHz. Per total, �n luna mai 1933, Europa detinea 135 emitatoare pentru radiodifuziune, marea majoritate cu putere de p�na la 20kW lucr�nd pe frecvente cuprinse �n ecartul 155kHz si 1428kHz.
�n revista Radio-Fonia din 12 martie 1933, ing. Mircea Georgescu � director tehnic al Societatii de Radiodifuziune afirma: �Postul Bucuresti s-a dovedit neputincios sa acopere �n mod multumitor cu emisiuni care sa se auda si ziua si noaptea regulat �n �ntreaga tara. �n special Ardealul, Banatul, Basarabia si Bucovina erau absolut insuficient deservite.�
Dupa studii teoretice au �nceput experimentarile pe teren pentru determinarea locului unde trebuie amplasat un nou emitator care sa acopere �ntreg teritoriul tarii. Se ajunsese la concluzia, datorita reliefului, ca cel mai convenabil ar fi utilizarea undelor lungi, iar puterea emitatorului sa fie cel putin 120kW. Problema tehnica, adica procurarea unui emitator se putea realiza oarecum mai simplu, dar alocarea unei frecvente era mai dificila fiindca Rom�nia nu detinea o frecventa �n gama undelor lungi.
Pentru determinarea locului unde va fi instalat viitorul post national s-a recurs la solutia experimentala a masurarii c�mpului �n zonele geografice cele mai defavorizate, c�mp provenit de la un emitator itinerant.
�n perioada primului razboi mondial armata rom�na a capturat trenul cu statia de radiotelegrafie a armatei germane comandata de generalul Makensen. Pe doua vagoane erau montati piloni telescopici ce puteau atinge �naltimea de 40 de metri, �ntr-un vagon era instalata uzina electrica, iar un vagon continea statia de emisie si dormitoarele pentru personal. Puterea electrica a acestui emitator era de 750W si frecventa de 156kHz. Aceasta statie a emis de la Blaj si din diverse statii CFR situate �n tara B�rsei, cum ar fi Bod si Feldioara situate oarecum �n centrul geografic al tarii. Statii de receptie fixate �n cele mai exterioare localitati notau �n permanenta ziua si noaptea conditiile de receptie ale postului experimental. Acest experiment a durat mai mult de 2 ani, iar la finele anului 1931 s-a �ajuns la solutionarea care parea convenabila din toate punctele de vedere� preciza ing. Georgescu, coordonatorul acestui proiect.
Zarurile fusesera aruncate; noul post de radio urma a fi instalat la Bod -judetul Brasov. Lungimea de unda cuprinsa �ntre1200m si 2000m pe care urma sa lucreze emitatorul constituia o problema dificila fiindca Rom�nia nu detinea licenta. �n 1932 avea loc la Madrid Conferinta internationala a comunicatiilor telegrafice unde avea sa se decida si noi asignatii de frecvente pentru radiodifuziune si radiotelegrafie.�!
Conferinta de la Madrid a �nceput �n septembrie 1932, dar �n august o statie de 20kW functiona deja la Bod. Aceasta situatie avea doua avantaje: in primul r�nd delegatii trebuiau sa largeasca ecartul de frecvente rezervat radiodifuziunii si apoi, daca se facea aceasta largire, prezenta noastra constituia un drept si o prioritate.
Calculul facut de specialistii rom�ni s-a dovedit rational, Conferinta de la Madrid a stipulat largirea benzilor de la 1375 la 1200m si de la 1975 la 2000m. Conferinta de radiodifuziune din 1933 de la Bruxelles aloca Rom�niei lungimea de unda de 1276m cu posibilitatea schimbarii �n 1860 printr-o �ntelegere cu Olanda. Aceste aranjamente au fost salutare pentru continuitatea cercetarilor si �ntocmirii hartilor de radiatii a postului experimental.
Merita sa amintim ca un sustinator pe toate planurile al proiectului Radio Rom�nia a fost inginerul Nicolae Caranfil administratorul delegat al Societatii de Radiodifuziune. Inginerul Caranfil, prin implicarea directa dezvoltarii tehnice a radiodifuziunii, a lasat multiple documente-dovezi despre starea si preocuparile �n acest domeniu la �nceputul deceniului al patrulea din secolul trecut. Localitatea Bod a prezentat multe avantaje, de exemplu: terenul se afla l�nga gara si �n plus este inundabil cu nivelul apei freatice foarte ridicat, ceea ce constituie o excelenta priza de pam�nt.
La �nceputul anului 1934, pe data de 15 ianuarie, la orele 21, Gheorghe Mugur subdirectorul general al Societatii de Radiodifuziune afirma �ntr-o cuv�ntare radiodifuzata: �Prin necesitatea patrunderii pretutindeni a cuv�ntului rom�nesc pentru o unitate de g�ndire, de simtire si de �nfaptuire s-a �ntemeiat postul national de la Bod-Bra?ov Radio Rom�nia�. P�na la constructia marelui post s-a construit un emitator de 20kW care va lucra pe lungimea de unda a viitorului post. �n numele societatii pe care o reprezenta domnul Mugur aducea multumiri publice inginerilor Mircea Georgescu, Alexandru Georgescu, Emil Schmoll, Strubei si Baiulescu �pentru munca extraordinara desfasurata la montarea acestui post.�
Statia de 20kW montata la Bod emitea pe 1875m si pe o antena sustinuta de doi piloni a 40m construiti din lemn de brad. Solutia tehnica si coordonarea ridicarii acestor piloni au apartinut inginerului Schmoll. Operatia a fost destul de dificila datorita solului mlastinos.
�ntr-o conferinta radiodifuzata �n data de16 octombrie 1934, arhitectul G. M. Cantacuzino prezenta publicului ascultator �Santierul de la Bod al postului national de radio�. Se dezvaluia astfel amploarea lucrarii si evident costurile �nfaptuirii proiectului. Echipamentul pentru statia de 150kW era furnizat de prestigioasa firma britanica Marconi, dar proiectarea si constructia pilonilor de sustinere a antenei revenea specialistilor autohtoni. Cei doi piloni cu �naltimile de 225m constituiau o premiera europeana fiindca depaseau pilonii statiei Chelmsfor din Anglia care aveau numai 480 Feet (146,304m).
Si de aceasta data inginerul Schmoll si-a dovedit capacitatea de excelent proiectant si constructor. Fiecare pilon era ancorat cu 21 cabluri de otel. Statia de Radio Rom�nia dispunea de centrala electrica proprie formata din trei grupuri electrogene cu motoare de 700 de cai putere fiecare.
�n luna octombrie 1934 directorul tehnic al Societatii de Radiodifuziune declara revistei Radio: �speram sa putem face emisiunile de �ncercare la sf�rsitul lunii ianuarie anul viitor, daca vom avea o toamna lunga si frumoasa.� Si �n adevar, la �nceputul lunii ianuarie 1935 toate constructiile, inclusiv cele electrice, electronice si mecanice erau gata, iar echipa mixta de specialisti rom�ni si englezi au �nceput probele si reglajele noului emitator. Fiindca aceste operatiuni tehnice debutasera la �nceputul anului 1935 inginerul Emil Schmoll a propus ca probele tehnice ale emitatorului sa se faca pe lungimea de unda de 1935m, respectiv pe frecventa de 155kHz, fapt care s-a si produs. Pe aceeasi frecventa a ramas emitatorul si �n probele de anduranta. C�nd a intrat �n regim normal de lucru, cu toate ca Rom�nia nu avea licenta pentru lungimea de unda de 1935m, ing.Schmoll, devenit director de santier, a mentinut statia pe aceasta frecventa chiar daca au aparut vehemente proteste nationale si internationale.Postul Radio Rom�nia �si �ndeplinea dezideratul pentru care fusese construit, cuv�ntul rom�nesc ajung�nd �n cele mai �ndepartate zone geografice ale tarii si nu numai. Si cu toate protestele de care aminteam, Radio Rom�nia a continuat sa emita pe 1935m.
Prin anul 1975 eram in localitatea Bratsk din Siberia si nu mica mi-a fost mirarea cand la receptia hotelului unde locuiam, cu mult interes personalul asculta in conditii excelente un program muzical transmis tocmai de la Bod de RADIO ROMANIA. Radio Romania, mereu in serviciul public, la 75 ani de la infiintare, este prezent in casele noastre pe aceeasi lungime de unda de 1935 m ce semnifica si anul nasterii sale.
