������ Despre ce a fost aflam din testimonii mai mult sau mai putin exacte venite la noi ca documente sau folclor, dar sigur incomplete.

������ Noi si noi preocupari are omul zilelor noastre, toate insa impuse de relatiile sociale impartite intre indatorire, corvoada� si coercitiune.

����� Unele meserii, preocupari si metehne sunt vechi de cand lumea, in special metehnele si nu s-au schimbat prea mult fiindca si oamenii au ramas biologic aproape neschimbati.

����� Sigur este ca omul radioamator a aparut dupa ce Hertz si Marconi au aratat tuturor marea descoperire si inventie ca pe un nou drum pe care poate alearga Hermes in caleasca lui numita RADIO.

���� Axiomatic putem afirma ca radioamatorul este un produs, un producator si un consumator de cultura. �Cultura face sa primeze posibilul asupra realului� spunea Noica.

����� Atributul cultura il face pe radioamator liber, superior si neinteles. Sub pretextul potentialelor infidelitati, guverne si administratii au cautat sa ingradeasca� si chiar sa suprime fizic activitatea acestora. ���

����� Sub acest pretext, terorizarea, privarea de libertate au fost consecvent si diabolic aplicate impotriva celor ce erau denumiti radioamatori. Sa ne aducem aminte de cei ce au fost aruncati in temnita fiindca sustineau aderarea radioamatorilor romani la IARU. Cu respect amintesc cazul lui Gherghe Craiu �Y03RF. Nu trebuie uitati nici cei ce au avut acelasi tratament pentru motivul ca detineau un montaj care era incadrat in categoria emitator.

��� �Nu ajuta cu nimic sa inlaturi cazurile nefericirii proprii, caci te cuprinde dezgustul pentru intreg neamul omenesc cand vezi atatea crime aducatoare de fericire�, ii povatuia Seneca pe contemporani.

����� Modificarea echilibrului si a relatiilor internationale dupa ultima mare conflagratie a impus aparitia unor reglementari si documente, cat de cat lamuritoare privind locul si rolul in societate a celor ce sunt iubitori si practica radioamatorismul.

����� Asa au aparut regulamentele ce precizeaza destul de precis universul nostru de actiune, regulamente pe care trebuie sa le respectam.

������ Cum Biblia tuturor reglementarilor sunt documentele ITU, sa ne indreptam atentia spre ceea ce se numeste Serviciul de amator. Am consultat si unele dictionare cum ar fi, Dictionar Tehnic de Radio si Televiziune, editia 1975, care precizeaza: radioamatorism = practicarea radiocomunicatiilor prin posturi de emisie-receptie proprii, fara a se urmari interese economice sau transmiterea altor informatii in afara de cele referitoare la calitatea emisiunilor stabilite.

����� In Regulamentul de Radiocomunicatii publicat de Secretariatul General al ITU la Geneva, la pag. 12, art.78, se specifica:

���� Serviciul de amator= serviciu de instruire individuala de intercomunicatii si de studii tehnice efectuate de radioamatori, adica de persoane autorizate legal, care se intereseaza de radiotehnica in scopuri pur personale si fara interese pecuniare.

���� Aceasta definire este o traducere libera a expresiei �selftrainingand tehnical investigation� ce cauta sa cuprinda o trasatura, o dotare genetica, un atribut nativ.

���� Examinand textul ITU asa cum este elaborat, pe primul loc se situeaza instruirea.Fundamental in aceasta instruire fiind insusirea unor cunostinte, organic structurate ce conduc in final la notiunea de virtute ce se gaseste in opozitie cu needucatii.

���� Se poate spune deci ca, radioamatorii sunt o componenta a tendintei naturale a umanitatii care vrea sa cunoasca mereu mai multe despre propria existaenta si despre mediul in care exista.

���� Instruirea este si setea de cunoastere ce trebuie sa fie prezenta chiar unde isi desfasoara activitatea sau in timpul liber. Dar setea de cunoastere este hobby la persoanele care fac din instruire obiectul propriului divertisment.

��� Acceptand radioamatorismul ca un hobby ne aliniem la teoria filozofului Marcuze �Divertisment prin munca� care constituie antidotul alienarii, boala a omului membru al societatii tehnotronice. Faptul ca radioamatorii au fost apreciati pe plan international de catre ITU, demonstreaza ca activitatea lor este de generala utilitate.

���� Expresia serviciu de instruire individuala sugereaza ca este vorba de un concept distinct fata de conceptul de instruire publica.

�� Termenul individual mai exprima faptul ca ITU a recunoscut IARU ca un organism reprezentativ de grup, distinct si autonom, ce respecta raporturile dintre radioamatori si statul caruia le apartine ca cetateni.

���� Expresia intercomunicatii juridic serveste la stipularea ca legaturile se fac exclusiv intre radioamatori, evitand legaturile cu serviciile publice. Referirea la studii tehnice ITU are in vedere numai fenomenele radioelectrice in corespondenta directa cu obiectul radiocomunicatiilor.

���� Avem deci trei elemente ce definesc Serviciul de Amator, instruire individuala, intercomunicatii si studii tehnice.

���� Constatam ca nu sunt trei fenomene susceptibile la explicatii autonome, ci la caracteristici ce definesc o mica identitate.

���� Definitia a utilizat trei caracteristici obiective si nu s-a facut referire directa si imediata la subiecte ce explica activitatea la peroane, limitandu-se la nominalizari ce contempla rezultatele.

���� In fond totul se rezuma la enuntul ca activitatea examinata este dezvoltata de radioamatori.

���� Si, repet, iata cum defineste ITU pe radioamatori, persoane care au o autorizatie , au interes pentru tehnica rediocomunicatiilor si nu manifesta interese pecuniare. As adauga ca daca lipseste o singura calitate, persoana nu poate fi recunoscuta ca radioamator.

���� Prezentarea materialului oficial ITU cu unele interpretari comentate au rolul de a readuce in atentie elementele definitorii acceptate si recunoscute de farurile internationale la care sunt afiliate si organismele interne in special ANCOM, care coordoneaza sub toate aspectele activitatea� de radioamatorism YO.

���� In plus am prezentat aspectele psihomorale si de ordin legislativ in care trebuie sa se incadreze o persoana ca sa poata deveni si sa se numeasca radioamator. Toate acestea le putem folosi ca repere� si elemente de comparatie cu situatia reala din radioamatorul din YO.

��� Asa ca imi ingadui sa public unele observatii din radioamatorismul autohton, observatii care m-au determinat de multe ori� sa ma intreb QUID PRODEST?

��� Cui foloseste , noua iubitorii radioamatorismului, a radioamatorismului practicat conform prevederilor, Regulamentului de Radiocomunicatii pentru Serviciul de Amator la care adaug cele sase puncte ale Codului Radioamatorului scrise de Paul M. Segal si postate mereu la inceputul manualului The Radio Amateuris Handbook?

���� Surprins, apoi consternat, am constatat la noi prezenta politicului agresiv si maladiv, in� relatiile dintre radioamatori. Am remarcat ca acest diluant toxic nu a aparut intamplator, ci premeditat urmarindu-se in fapt denigrarea intregii miscari radioamatoricesti.

���� Regretabil faptul ca cei ce trebuiau sa combata flagelul, s-au prins in hora incitatorilor, fie din obtuzitate, fie dintr-o complicitate condamnabila. Oricum, in toate documentele ITU, latura politicului este exclusa din activitatea de radioamatorism.

���� Nu pot intelege si nu pot accepta modul de desfasurare ale unor QSO-uri YO-YO in care vulgaritatile, injuriile, insultele, expresiile triviale sunt abundent utilizate, iar schimbul normal de informatii este total eliminat. Esti pus intr-o postura penibila sa ai un transceiner deschis in VHF sau UHF cand pseudoamatori isi deverseaza in eter lipsa de educatie, situatia este si mai jenanta cand in preajma sunt copii.

���� Consacratul �prietene�este inlocuit de multe ori cu apelative din codul apasilor si care oricum inlatura din radioamatorism trasatura de cultura.

���� Cuvantul Prietenie a fost introdus de Iulius Caesar cu cincizeci de ani inaintea erei noastre , cu explicatia ca reprezinta o caracteristica specifica omului si il deosebeste de celelalte vietuitoare. Pentru noi radioamatorii, prietenia, poate mai mult decat pentru altii, inseamna un sentiment de stima, de incredere, de simpatie. Putem deduce atunci ca manifestarile lipsite de stima, verbale sau scrise, sunt o trasatura a celor ce nu sunt adevarati radioamatori.

����� Analizele cu exemple din cotidian pot fi amplu dezvoltate, dar succinta marcare evidentiaza ca unii detinatori ai unei autorizatii� de radioamator YO nu se incadreaza in jalonarile ITU si deci nu sunt radioamatori.

���� Cum s-a ajuns in aceasta situatie si in special cum se poate debarasa radioamatorismul romanesc de distorsionarea la care este supus , impune o ampla dezbatere, o analiza sincera si nepartizana.

����� Sigur este ca actuala forma si fomula de organizare� este perimata� fiind tributara conceptiilor si dispozitiilor altor forme de administrare a tarii.

����� Cred ca se impune organizarea unui congres, sau adunari nationale a radioamatorilorYO, care sa dezbata si sa diferentieze normalul de anormal si in final sa se gaseasca formula optima care sa ne guverneze activitatea. Aceasta adunare se impune a fi pregatita si coordonata de un comitet de initiativa, fiindca daca ar fi implicate actualelel structuri, esecul este asigurat.

����� Daca citim actualul Statut al FRR, in special art. 1 si art.4, constatam imediat nevoia de a trece intreaga noastra activitate prin purgatoriu si in final sa revenim la cultura, la prietenie, la onorabilitate, la libertatea de a ne bucura de pasiunea noastra.