Exprimate de ing. Ilie MIHAESCU
fondatorul revistei
Era decembrie 1970.
Pe coperta primului tiraj al revistei TEHNIUM trona un titlu mare:
"De ce TEHNIUM?" - sub semnatura ing. Ion Popescu, secretar al CC al UTC.
Acest articol avea referiri la viitorul nou infiintatei publicatii, in esenta insa
exprima un regret, un fel de scuza a intarzierii editarii unui mijloc de informare si
stimulare a constructorilor amatori.
Lucram in 1970 la Serviciul de Radiorelee din cadrul Directiei de Radio si Televiziune
Bucuresti si aveam sediul la etajul 9 din cunoscutul Palat al Telefoanelor de pe Calea Victoriei.
Sistemul de comunicatii prin radiorelee continea aparatura de fabricatie sovietica,
franceza si americana. Aparatura americana (Made in Europe) avea parametri tehnici superiori celorlalte
tipuri de echipament. La aducerea echipamentului din Italia, la montarea si darea in exploatare
participase si subsemnatul. Asa a aparut in Romania telefonia automata interurbana.
Prin luna mai 1970, un fost profesor al meu de la Institutul Politehnic mi-a facut o vizita,
cand, printre problemele tehnice s-au abordat si conditiile de lucru, care-mi solicitau intens sanatatea
cu efecte negative.
Putin timp dupa aceasta, distinsul profesor ma anunta ca CC al UTC intentioneaza sa editeze o
publicatie cu caracter tehnic, care sa prezinte activitatea comisiilor profesional-stiintifice din
intreprinderi.
Imi recomanda sa nu ratez ocazia fiindca deja facuse recomandarea mea forurilor interesate. O prima discutie
la redactia STIINTA SI TEHNICA si dupa acceptul meu, urma sa fiu primit de Ministrul pentru Problemele Tineretului.
Nu a trecut o saptamana si am fost anuntat cand voi fi primit de ministru. Insotit de redactorul sef de la
STIINTA SI TEHNICA - regretatul Ion Chitu, m-am prezentat la CC al UTC. Dupa formalitatile
obligatorii, am fost condusi la cabinetul Primului Secretar al CC al UTC si Ministru pentru Problemele
Tineretului - ing. Ion Iliescu.
Fix la ora indicata am fost introdus in cabinetul ministrului.
Am fost intampinati de un barbat tanar, cu o infatisare agreabila, venind spre usa. Cu zambetul
caracteristic, cu vocea calda, in exprimare nuantata, stabilea atmosfera de intelegere si dorinta
de cooperare.
Eram impresionat, mai ales ca mi se adresa mereu cu "tovarase inginer".
Aceasta m-a impresionat, fiindca, cu cateva zile in urma, un membru al CC al PCR fiind la mine la
serviciu, se adresa personalului tehnic cu "Ba".
Dupa o cafea in trei, s-a convenit ca accept sa incep lucrul in cadrul redactiei STIINTA SI TEHNICA,
pentru pregatirea revistei in discutie.
Eram angajat cu 1/4 norma la revista si trebuia sa fiu
prezent la noul supliment de munca, marti si joi intre orele 17-19.
Despartirea de ministru, la fel de cordiala.
La prima prezentare in Casa Scanteii, surpriza placuta: aveam un elegant si spatios birou si numerosi
colaboratori - dactilografa, desenator, tehnoredactor, secretar tehnic si mai presus de orice, aveam
coleg de birou pe scriitorul si dramaturgul Dorel Dorian, care era secretar general de redactie la
STIINTA SI TEHNICA.
Ma asteptau numeroase reviste cu caracter tehnic, atat din tarile comuniste, cat si din Europa
capitalista si America. In continuare eram impresionat.
Am inceput discutii substantiale despre modul cum se redacteaza o publicatie si in general despre
subtilitatile presei. Mentorul meu Dorel Dorian se dovedea un excelent pedagog, fascinandu-ma cu
cultura sa enciclopedica. Intr-un mod deschis, sincer si prietenos, acest OM, Dorel Dorian, mi-a
dezvaluit sistemul de gandire si relatii interumane in suprastructura comunista, dandu-mi povete
care m-au facut sa raman "bun in functie" sub domnia a 7 Primisecretari la CC al UTC.
Prietenia si respectul fata de Dorel Dorian sunt si acum prezente cu aceeasi fidelitate si
intensitate.
Studiam reviste si ascultam, vizitam tipografiile din Casa Scanteii.
Elementul dificil de gasit pentru noua publicatie il constituia titlul. Multe titluri sunau ca cele
din "Vitelul de aur" a lui Ilf si Petrov.
Anul 1970 constituia o perioada cand exprimarea
national romaneasca inlocuia exprimarile cominterniste.Folosirea cuvintelor de origine latina completau
declaratiile politice de suveranitate nationala.
Spre sfarsitul lunii august primeam o vedere de la un prieten plecat in vizita la rude in Israel.
Cartea postala infatisa o cladire cu explicatia " Tehniorum - Tel Aviv ". Inspirat de acest cuvant, la care
am adaugat terminatia unor cuvinte din vocabularul tehnic curent, am scris simplu si scurt: TEHNIUM.
Era ceva ce nu mai existase si nu mai auzisem. Am solicitat desenatorului sa scrie in cateva modele
respectivul cuvant la dimensiunile pentru spatiul unui titlu de revista.
Cuvantul TEHNIUM corespundea tuturor ideilor si dorintelor, nu avea caracter politic, nu era limitativ,
scotea in evidenta ca se refera la tehnica, la tehnician, la creatorul din domeniul tehnic, la iubitorul
de tehnica, fie el consacrat sau novice.Toti colaboratorii au fost incantati.
Fara alte explicatii, propunerea de titlu a fost trimisa la sectia de propaganda de la CC al UTC, pentru validare.
Dupa cateva ore am primit telefonic avizul pozitiv.
La CC al UTC s-a intocmit documentatia si propunerea de aparitie a revistei TEHNIUM, care au fost
discutate in Plenara CC al PCR din luna septembrie 1970. In acele timpuri, numai CC al PCR
putea decide aparitia unei publicatii sau incetarea aparitiei uneia existente.
Existand aprobarea, revista TEHNIUM trebuia sa apara. Editura Scanteia, administratorul economic
al tuturor publicatiilor editate de CC al PCR, CC al UTC si ale Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste,
dupa multe discutii a aprobat hartie pentru un tiraj de 20 000 exemplare a noii reviste.
Prmul numar al revistei TEHNIUM a vazut tiparul si a aparut pe piata in decembrie 1970. Dupa o
saptamana de la aparitie intreg tirajul a fost epuizat. Au crescut brusc cererile prin abonamente.
Luna septembrie 1971 insemna un tiraj de 100 000 exemplare, iar in martie 1972
s-a stabilit tirajul la 150 000 exemplare.
In luna ianuarie 1971 am solicitat transferul de la Directia de Radio si Televiziune la redactia revistei TEHNIUM.
Reactia tuturor sefilor mei a fost total si imperativ negativa. Am anuntat imediat situatia Ministrului
Tineretului. Rezultatul: dulaii de ieri s-au transformat in javre care-mi lingeau pantofii plini de praf.
Toti se scuzau ca nu au stiut despre ce este vorba.
Conduceam deplin sub toate aspectele revista TEHNIUM. Materialele erau furnizate de colaboratori, ca
ulterior din randul acestora sa-mi recrutez redactorii. In general, cei recrutati au coespuns profesional in timp,
dar la capitolul moralitate s-au dovedit a fi dejectii umane (unii).
Primavara lui 1971 a adus si confirmarea valorii revistei TEHNIUM pe plan international.
Redactiile multor reviste similare ne-au propus colaborarea.
In luna mai 1971 dadeam curs primei invitatii venite de la CC al Comsomol. O vizita de 10 zile
la Moscova si Volgograd. Am incheiat primul protocol de preluare a unor articole cu simpla
consemnare a revistei sursa. Relatiile directe si vizitele reciproce insemnau redactii, conferinte
si alte manifestari care aveau ca subiect educatia tehnica a tineretului.
Personal ma incanta atentia de care se bucura TEHNIUM, dar interesul pentru efectele pozitive
pe plan national cautam sa fie permanente si preponderente.
Structurasem revista pe domenii tehnice prin rubrici nominalizate cu articole atat pentru
initiati, cat si pentru incepatori. Roadele acestui concept au aparut, si dupa nici opt ani de la
aparitie, revista TEHNIUM devenise portdrapelul unei adevarate miscari nationale de educatie tehnica.
Locul esential al acestui eveniment este ocupat de colaboratorii revistei, de acei pasionati
docti, cu spirit pedagogic, condusi de sentimentul dragostei pentru poporul roman.
Toate articolele, indiferent daca autorul era elev sau magister, din mediul rural sau stralucitoare
centre urbane, erau scrise intr-o curata si gramaticala limba romana.
Rigoarea tehnica armonizata cu rigoarea lingvistica au scos in evidenta atributele intelectuale
ale poporului roman.
Dupa 27 de ani in slujba poporului din care ma trag, sub decizia lui Cronos - zeul timpului, am
parasit edificiul numit TEHNIUM cu speranta ca dupa mine nu va veni potopul.
Sunetul argintilor a blocat gandirea celor care trebuiau sa continue munca unor generatii.
Revista TEHNIUM care s-a nascut in decembrie 1970 a fost asasinata la frageda varsta de 30 de ani,
de niste asasini cu simbrie.
Tineretul din Romania asteapta si trebuie sa se bucure de veridicitatea mitului cu Pasarea Phoenix.
AD MAIOREM TEHNIUM GLORIAM !
ing. Ilie Mihaescu
Fortunate senex !
articol pe care, am fost onorat sa-l primesc din partea autorului, cu mentiunea:
